Citeşte Biblia 

Site-uri biserici din Italia

Vizite

A treia scrisoare din Orissa - India

Ce limitat e timpul, ce limitat şi aproape de sfârşit! Măsoară doar crâmpeie din veşnicie, ne dă posibilitatea să le consemnăm în istorie şi gata. Are totuşi un atribut de care trebuie să ţinem seama dacă suntem înţelepţi şi anume: ceea ce înregistrează nu se mai şterge oricât am dori acest lucru şi orice sacrificiu am face.

Nu tot aşa este şi cu veşnicia! Ea este şi rămâne o dimensiune dincolo de conceptele noastre cu rădăcinile înfipte puternic în Dumnezeu şi gata să ne cuprindă pe noi muritorii ca pe nişte mărgăritare scoase din adâncuri cu mari sacrificii de către Cel ce” s-a coborât în locurile cele mai de jos ale pământului”, a Lui să fie slava.

Acest timp a notat de la ultima noastră scrisoare de aici câteva aspecte demne de luat în seamă, mai ales de către cei ce din anumite motive nu au putut lua legătura cu noi sau cu informaţiile venite de la noi.

Activităţile de aici de la Orfelinatul din Bericote au continuat pe toate planurile în desfăşurare şi s-a înaintat atât în ce priveşte construcţia, dar şi lucrul cu copiii, suflete din Marele Suflet şi care cu orice preţ trebuie să se întoarcă la Origini.


Au fost amenajate camerele, pregătite paturile şi mutaţi copiii. A fost construit grupul de igienizare pe care echipa de acum încearcă să-l definitiveze prin tencuieli, pardoseli şi instalaţiile de rigoare pentru ca în cel mai scurt timp copiii să poată beneficia de condiţii de spălare decente. S-au cumpărat materialele în vederea construirii gardului împrejmuitor. S-au construit bănci şi mese unde copiii să poată servi masa, mai ales că acum au început să manânce cu lingura. Am notat faptul că “progresul “ aduce mai multe motive de stres decât de relaxare. Mă uitam la copii care până acum aveau grijă de o farfurie pe când acum trebuie să aibă grijă şi de lingură.


 

Poate că prin faptul că noi ne-am înconjurat de atâtea lucruri de care ni se pare că avem nevoie nu am făcut altceva decât să ne mărim doza de stres şi aşa mare din alte motive care aşteaptă la rândul interminabil al rezolvării lor deoarece de multe ori nu mai avem capacitatea de a selecţiona lucrurile de care să fim înconjuraţi şi care fără să vrem ne influenţează viaţa. Mă duc cu gândul la ce spunea Domnul (oare nu mai spune?): “Marto, Marto…………”

Suntem din nou aici unde pământul este tare, unde idolatria îl face şi mai uscat, unde tradiţiile milenare sunt la loc de cinste şi cred că de fapt sunt coloana pe care se sprijină poporul indian în dorinţa lui de a rămâne diferit de alte popoare şi cu palida consolare că aici s-au născut două din cele mai mari religii ale lumii; budismul şi hinduismul.

Suntem din nou aici ca să purtăm un bob din Împăraţia Lui Dumnezeu şi chiar dacă Samanta aceasta este atât de mică, ea are înlăuntrul ei toată splendoarea Cititorului ei ce se descoperă zi după zi spre viaţa celor de aici şi spre proslăvirea lui Dumnezeu care ţine în mâna Lui toate lucrurile.

Suntem din nou aici “aceeaşi echipă” numai că în altă formulă, aceleaşi idealuri numai că visătorii sunt alţii, aceeaşi trudă numai că robii sunt alţii, sau poate nu, pentru că lanţul neîntrerupt al celor ce participă la această lucrare rămâne în prezenţa Lui Dumnezeu şi este văzut ca un întreg aşa cum ştie să facă Domnul după înţelepciunea Lui şi după sistemul de calcul pe care oamenii nu-l înţeleg că este din alte sfere.

Suntem din nou aici noi şi voi uniţi de acelaşi Duh şi animaţi de aceeaşi dorință de a strânge cu Domnul secerişului snopi în grânarul Său, suflete mai scumpe decât tot ce se poate gândi ca fiind valoros şi cred că ne vom dărui spre a fi de folos Celui ce ne-a chemat şi dacă timpul va consemna în hambarele lui ceea ce facem şi mai ales cum facem atunci putem spera că în ziua aceea să nu ni se umple faţa de ruşine ci mai degrabă de bucurie când ne vom prezenta cu palmele bătătorite în faţa Celui ce are palmele găurite de cuie, binecuvântat să fie Numele Lui în veci!

Un copil m-a întrebat într-o dimineaţă: Domnule ce ai visat noaptea trecută? Ce întrebare grea! Nu-i aşa că de la un copil orfan te poţi aştepta la multe alte feluri de întrebări, de cereri, de dorinţe? Nu-i aşa că atunci când stai în faţa unui copil şi şti că este orfan, eşti pregătit să-i răspunzi într-un alt mod cum de fapt credem noi că ar trebui răspuns? Cum de nu te interesează copile, buzunarele noastre, darurile noastre, sau să profiţi de faptul că suntem aici? Ce ai visat domnule? Noroc, nu vă miraţi de cuvânt, că visasem ceva.

Am visat o fărâmă mică, mică de tot dintr-o generaţie, crescând ca un nor deasupra pământului secetos de care vă spunem, am visat copii crescând ca o inimă uriaşă ce pulsa viaţa unui popor muribund, am visat copii devenind “terebinţi” ai Lui Dumnezeu brăzdând ogoarele Indiei, desţelenindu-le şi semănându-le, udându-le cu lacrimi şi sânge până va creşte rodul. Am visat un popor intrând pe porţile împărăţiei Lui Dumnezeu cu mâinile pline şi umerii aplecaţi dar cu sufletul mai aprins de iubire şi cu ochii mai strălucitori decât briliantele. Şi am visat sufletul unui copil în care m-am uitat, m-am uitat şi am văzut nişte stigmate pe care scria Dana, Matei, Onisim Tudor, Daniel, Augustin, Camelia, Dorina, Emily, Andrei şi multe alte nume între care şi numele unor biserici pe care nu am reuşit să le reţin dar care străluceau şi atunci de emoţie am lăcrimat căci am văzut deasupra tuturor acestor nume un Nume mai strălucitor decât soarele şi în care s-au contopit toate celelalte.

Asta am visat şi m-am trezit şi mi se părea că visul durase mult, mult şi că multe forţe malefice căutau să profaneze aceste imagini să le şteargă şi să răpească capacitatea de a urma aceste visuri, dar Numele acela pe care-L văzusem şi care se cheamă Cuvântul Lui Dumnezeu a spulberat orice umbră şi a ieşit victorios acolo unde noi nu vedeam nici o şansă.

Suntem treji şi nu visăm ci credem în Cel ce ne-a revelat dorinţa Lui de mântuire şi viaţă pentru toţi cei de aici şi vrem să binecuvântăm numele Lui că în mijlocul multor presiuni ne dă harul să depindem totdeuna de El şi aceasta este garanţia victoriei numelui Său.

Avem de înfruntat presiuni din partea celui rău ce caută prin toate mijloacele să oprească înaintarea Împărăţiei Domnului şi vrem să vă spunem ceea ce de fapt ştiţi, că el este şarpele cel vechi şi arma lui favorită este viclenia cu care vrea să ne devieze de la scopul Lui Dumnezeu în lucrare şi să nu credeţi că o face cu mijloace greşite ci cu cele ce în aparenţă sunt bune. Să fim înţelepţi şi să ne încredem în Domnul căci El pe lângă faptul că ne descopere planul celui rău ne dă şi puterea de a învinge, slăvit să fie El.

Muncim cu toţii, cu bunăvoinţă muncim, muncim cu drag pentru Domnul ce se arată în cei de aici şi care ne atrage spre Sine, muncim fără să ne plângem dar plângem pentru cât de mare este secerişul şi ce puţini sunt lucrătorii.

 

Dorina şi Emily fac o muncă aproape extenuantă cu copiii atât în ce priveşte predarea limbii engleze, cursuri biblice cu ei, timp de închinare şi pe deasupra mai vin să ne ajute şi pe noi la muncile fizice care sunt destul de obositoare, şi nu le-am auzit plângându-se, dimpotrivă măcar că sunt la prima experienţă de genul acesta se comportă cu demnitate şi dăruire. Asemenea tinere merită tot respectul şi aprecierea încurajatoare, de aceea ne rugăm Domnului pentru protecţia lor şi noi daruri de slujire în viaţă, noi aptitudini, cu care să proslăvească pe Dumnezeu în puţinul lor vas de lut, dar cu un suflet mare, mare în care în cap toate simţurile, toate gândurile, toate durerile şi toate sacrificiile închinate Împăratului pe care L-au îmbrăţişat.

Andrei este acelaşi suflet nobil, iubitor de Dumnezeu şi cu acelaşi spirit întreprinzător şi dedicat înaintării Împărăţiei Lui Dumnezeu, munceşte, trudeşte şi când oboseşte continuă să rămână gata de a se sacrifica chiar şi în aceste condiţii altor activităţi ce trebuiesc realizate. Când vă scriem aceste rânduri datorită muncii lui Asidue s-a terminat tencuielile interioarelor la grupul social şi se pregăteşte turnarea pardoselelor ca apoi imediat să se pună gresia.

Slăvim pe Domnul Dumnezeu pentru tot ce se realizează aici şi pentru viitorul măreţ al lucrării Lui, vă binecuvântăm pe toţi cei ce prin rugăciune cu pasiune, prin dărnicie cu bucurie, prin încurajarea ce ne-o transmiteţi cu dragoste sunteţi cu noi şi ne rugăm necontenit Domnului să vă răsplătescă şi să împlinescă toate nevoile voastre în aşa fel încât să puteţi continua să slujiţi Domnului fără piedici.

Să nu uitaţi să îmbrăţişaţi pe cei ce s-au întors de pe aceste meleaguri cu sufletul încărcat de povara lucrării şi să încurajaţi pe cei ce se pregătesc să pună pe umerii lor această povară venind aici unde sufletele strigă după salvare.

Echipa de aici: Emily, Dorina, Andrei, Stefan, Indienii vă îmbrăţişează şi vă încredinţează în harul Domnului nostru Isus în al cărui Nume suntem toţi strânşi ca să facem parte din familia Celui în veci Binecuvântat şi totodată vă asigură de dragostea noastră ce se doreşte tot mai fierbinte după modelul pus în noi de”dragostea Lui Dumnezeu care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfant”

 

 

 

Scrisoare din Orissa - India

Fapte 17:24-27

Şi India face parte din neamul de oameni creat de Dumnezeu şi iubit, chiar mai mult decât alte neamuri, deoarece I-a înmulţit, căci dupa chinezi ei sunt cei mai numeroşi. De aici poate au venit magii sau poate din vecinul Iran, că până nu demult India era vecină cu Iran.

Oricum, sunt mulţi şi au nevoie de Evanghelie, au foarte mare nevoie de Evanghelie şi sunt puţini cei ce vor să se implice cu o inimă ca a lui Dumnezeu.

Da, se găsesc aventurieri, doritori de noutăţi şi renume, dar sunt puţini cei ce sunt dispuşi la sacrificiu, in condiţii de disconfort, lipsuri, singurătate, presiuni demonice şi împotriviri din partea oamenilor.


Misiunea este grea pentru că suntem oameni cu trăiri emoţionale, cu amintiri, cu planuri de îndeplinit pe termen lung, dar poate că este cea mai grea din pricina întunericului spiritual şi acesta îi înspăimântă pe cei mai mulţi.

Misiunea este grea şi pentru că roadele ei se culeg in timp şi oamenii sunt nerăbdători, mai nerăbdători din pacate decât Dumnezeu, care este îndelung răbdător în vederea mântuirii sufletelor.

De multe ori ne întrebăm câtă cunoştinţă avem despre voia lui Dumnezeu şi cât de puţin punem în practică. Cum ar trebui să se comporte Dumnezeu cu cei care nu au răbdare în vederea culegerii roadelor printre pagâni?


 

Am constatat că este un mare har să fii luminat de Duhul Sfânt în ce priveşte cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi un har şi mai mare e să fi părtaş cu Dumnezeu la lucrarea Lui.  

Acestea sunt constatări şi pot fi subiective pentru unii, sau obiective pentru alţii, dar nu după felul cum constată cineva sau felul cum interpretează cineva aceste constatări va fi judecat de Dumnezeu ci după Adevarul pe care unii îl primesc acum, iar alţii îl vor vedea in ziua aceea.

Slăvim pe Dumnezeu pentru cei ce au înţeles şi ne rugăm Domnului pt. cei ce nu au înţeles; mergem înainte, că nici noi nu suntem mai buni, ci este Harul lui Dumnezeu care lucrează în noi.

 

Mulţumim Domnului pentru voi fraţilor şi surorilor, pentru grija voastră faţă de noi în Domnul, manifestată prin rugăciunile voastre , dărnicia voastră, mesajele de încurajare şi prin apărarea ce ne-o luaţi în faţa potrivnicilor.  

Vrem să ştiţi, fraţilor, că noi nu suntem fără voi şi voi nu sunteţi fără noi, ci împreună suntem părtaşi în trupul lui Isus şi aceasta pentru realizarea planului Său de mântuire, chiar şi aici în Orissa unde fraţii noştri indieni au avut harul nu numai să creadă ci să şi sufere pentru Numele Domnului Isus.

Vrem noi fraţilor un asemenea har? Dumnezeu să ne ajute!!! 

 

Cât despre noi, fraţilor, vreau să ştiţi că suntem bine. Este un mare volum de muncă aici, atât pe plan spiritual, educaţional şi material. Este greu de ales, măcar că teoretic ştim ce este primordial.

Cred că în timp toate împreună vor fi puse la punct şi armonia între lucrări va fi o problemă de normalitate.

În domeniul construcţiei, ne dăm interesul să avansăm cât mai bine, cu toate că lucrăm totul manual şi nu este uşor; dar Dumnezeu ne dă har şi sperăm că atunci când ne vom întoarce să lăsăm lucrurile într-un punct bun pentru cei ce vor veni după noi.

 

Încercăm să negociem, pe cât posibil, preţul materialelor care oricum sunt scumpe, deoarece India este o ţara in curs de dezvoltare şi pe deasupra nu vrem să risipim banii lui Dumnezeu, şi cred că Dumnezeu ne deschide posibilitaţi să putem achiziţiona materialele la un pret cât mai bun.  

Sigur că raportul detaliat al cheltuielilor îl vom prezenta atunci când ne vom întoarce. 

 

Copiii sunt minunaţi şi cred că creşterea lor în spiritul evanghelic este un har în vederea mântuirii lor dar şi pentru viitorul lucrării de răspândire a Evangheliei, în primul rând între rudele lor dar şi între locuitorii acestor munţi şi nu numai.

Mulţumim Domnului din inimă căci sunt sănătoşi şi nu sunt răsfăţaţi.

Da, fraţilor este un mare câştig să ai de-a face cu copii nerăsfăţaţi. Indienii sunt destul de severi cu copiii şi poate acesta este motivul pentru care copiii cresc aşa; cu atât mai mult aceasta este valabilă pentru copiii orfani.

Poate tipul de raport al indienilor cu copiii este într-o extremă dar nici extrema occidentului nu este bună .

Oricum, este o mare bucurie să-i vezi pe aceşti copii în jurul nostru privindu-ne ca pe părinţii lor, şi prin noi vă privesc pe voi, iar prin noi toţi pe Domnul Isus, a cărui nume să fie binecuvântat în veci.

Este de prisos să vă spun că ei se roagă întotdeauna pentru voi, şi ca sa fim cinstiţi, le sunteţi dragi mai mult pentru darurile pe care le dăruiţi dar haideţi să nu fim prea aspri cu ei, sunt de înţeles, deoarece sunt mici şi săraci, pe când noi care suntem mari ne comportăm de multe ori la fel cu Tatal nostru - ne uităm mai degraba la mâna Lui decât la Faţa Lui. Oricum ar fi, este o binecuvântare ca atâţia copii să se roage pentru noi toţi.

Privim prin Duhul toată lucrarea şi viitorul acestor locuri, cu credinţă că putem muta ţăruşii cortului lui Dumnezeu, în care vor intra tot mai multe suflete lângă care vom sta în Faţa Celui veşnic cu bucuria unor robi netrebnici dar credincioşi.

Ne apropiem de finalul epistolei noastre si dorim ca Harul prezenţei Domnului Isus în inimile voastre să nu vă lipsească nici o clipa în zilele acestea, şi nici în cele viitoare.

Echipa de aici: Onisim, Mateo şi Ştefan vă îmbrăţişează cu dragoste până când ne vom vedea.